Dragii mei, iata-ne ajunsi si la un an dupa operatie.
Asa cum am promis la inceputul blogului ca voi reveni cu informatii dupa o perioada de la operatie, iata-ma revenind cu drag si bucurie cu cateva precizari poate utile pentru unii/ unele dintre voi.
Asadar, au trecut douasprezece luni de la operatie, mai pe scurt un an de zile, un an plin de emotii, trairi, frici si sperante :) Insa, cel mai important a fost, si este, rezultatul acestor asteptari. Desi a trecut un an, simt ca mai este nevoie de ceva timp pana ma recuperez total. De ce spun asta.. in momentul de fata, din punct de vedere estetic rezultatul este perfect pentru fizicul meu( desi am inteles ca dupa refacerea completa, voi fi si mai multumita). Insa medical, in felul in care il simt, nasul, mai trebuie asteptat. Nu stiu exact cat, asta depinde de la persoana la persoana.
Imediat dupa operatie v-am tinut la curent cu experienta mea, facand precizari, poze s.a ceea ce nu are rost sa repet aici. Pentru cei care au gasit blogul meu acum, ii invit sa citeasca primele mele postari :) La un moment dat am renuntat la precizari, pentru ca am considerat pozele mai mult decat suficient; spuneau totul. In lunile in care nu am facut acele precizari m-am simtit oarecum la fel, alternand starile de disconfort cu cele in care ma simteam surprinzatoar de bine.
O oarecare ingrijorare am avut in luna a cincea, deoarece imi simteam fata umfata, desi nu era, nasul ma ustura cam rau, imi era frica sa nu am vre-o infectie. Din cauza programului de lucru nu am reusit sa ma vad in acea perioada cu doctorul, care ma putea ajuta in situatia respectiva. Subliniez acest lucru pentru ca nu e bine cum am procedat, pentru ca am stat cu frica asta cateva saptamani pana a trecut senzatia asta urata. Asadar, nu stati, mergeti imediat la medic! Au urmat apoi zile in care m-am simtit mai bine.
Per total, au fost mai mult zile in care m-am simtit bine. De cele mai multe ori dimineata si seara au fost momentele zilei in care simteam oarece disconfort in zona fruntii si a pometilor, si nasul era ceva mai umflat. Dar senzatia scadea pe parcusul zilei. Un alt simptom a fost infundarea si uscarea narilor, fapt care a dus la aparitia unor coji in zona taieturii. O alta senzatie pe care inca o resimt este aceea de nas amortit, in special zona varfului, si urata senzatie de nas teapan, lipsit de elasticitate. Ce am mai simtit pe viu, sa spun asa, a fost vindecarea osului. Cum?! Odata ce nasul se desumfla si se vindeca, simteam o oarecare durere la atingere, durere care a disparut in proportie de 80% in momentul actual. Emotie am avut si pe timpul verii in zilele cu soare puternic, neputand sa ma feresc de el de exemplu pe plaja, in apa...
Cam acestea au fost senzatiile si neplacerile pe parcursul primului an de la operatie. De acum incolo astept sa se estompeze cu timpul si sa dispara definitiv cat mai repede, nu? Sa nu uit sa va reamintesc ca, pentru o recuperare mai rapida, nu renuntati la tratamentul cu castraveti si la crema cu arnica ;)
Anul acesta fiind plecata mai mult in concedii am neglijat acest "must" din cauza regulior din aeroport, bagajului de mana... stiti voi.
Iata deci experientele primului an pe care doream sa vi le impartasesc :) In incheiere va sfatuiesc sa nu amanati o astfel de operatie daca o luati in considerare, indiferent de motivele pe care le aveti in momentul respectiv( fie ele personale sau medicale). Nu stiu cum va decurge blogul in continuare, pentru ca ceea ce a fost mai important am punctat si cam acesta a fost subiectul blogului. As vrea sa pastram legatura pana in momentul refacerii complete a nasului, pana il simt eu natural :) si apoi mai vedem, nu? In continuare va las cateva fotografii pe care le gaseati si in prima postare a blogului, cu deosebirea ca acum afisez langa acestea si fotografii actuale, pentru o mai buna evaluare "inainte- dupa"( asa cum, din patru in patru luni, v-am obisnuit cu postari asemanatoare).
Pana data viitoare, sa ne auzim cu bine, sa fim sanatosi, iubiti si fericiti! :*
