A patra saptamana

Saptamana aceasta a decurs cel mai bine de pana acum, cum era si normal, se simt si se vad ameliorari. Inca mai simt obrajii umflati, dar nu mai dor, zona osoasa a nasului inca doare, varful este amortit. Incep sa se dezumfle narile, se simt mai normale la atingere, dar tot sunt tari. O ameliorare este si in zona buzei de sus, incep sa o pot misca si chiar as putea sa schitez un zambet, lucru pe care pana acum a fost imposibil de facut( pentru ca partea de sus a gurii, inclusiv cerul gurii si gingiile au fost umflate).
Ce ar mai fi de spus... buzele le simt in continuare uscate si sunt dificil de umezit cu limba. Am ramas in continuare cu ritualul de curatare a narilor, in curand o sa scap si de atela seara, picaturi mai folosesc dar nu asa de des, deja respir foarte bine pot spune, dar mai dau din cand in cand pentru vindecarea interiorului narilor, mai ales pe unde mi s-au cauterizat cornetele.
Am reusit sa ma vopsesc, cum spuneam in postarea anterioara, a fost un adevarat rasfat spalarea dar din pacate nu am suportat un mijloc de aranjare, inca mai simt disconfort la nivelul capului si nu vreau sa abuzez, pentru ca tot eu sufar si prefer sa ma protejez cat de mult pot.
De maine incep si serviciul, maine ma duc si la control. Am amanat doua zile controlul, de obicei ma duceam marti, sa fie fix o saptamana, respectiv doua, trei s.a.
Va arat si noul meu look cu ocazia asta, incep prin a posta o poza in care incerc sa zambesc( ce mult mi-a lipsit zambetul saptamanile acestea) si termin cu poza din articolul diagnostic, poza putin modificata, dar aici o sa o vedeti si in forma naturala.

A treia saptamana

A treia saptamana pot spune ca a fost mai urata decat precedenta din puct de vedere  al durerilor, si culmea acum au inceput iar sa se umfle obrajii si chair sa doara, spun eu ca dau semne de vindecare.
In ziua de 24 am avut dureri mai mari, usturatoare si chiar putina febra si seara, dupa spalare, sa constat ca s-a desprins de pe, peretii narilor o bucata de burete de silicon care ajuta la oprirea hemoragiei dupa operatie( se va vedea in foto) si din cealalta nara fire resorbabile.
 Probabil ca am uitat sa spun ca eu nu am avut mese bagate in nari, am putut respira imediat dupa operatie. In locul meselor, pansamentelor mi s-a aplicat buretele acesta de silicon, care se desprinde singur cand se vindeca rana, in special in nara de unde mi s-au cauterizat cornetele nazale.
In afara de ziua aceasta mai urata, in rest am fost bine, incep sa observ diferente la ochiul drept, sa dispara echimoza de sub el. Gura o misc mai bine, o pot deschide mai mult, dar nu am voie si nu pot sa mananc ceva care trebuie mestecat mai mult.
Saptamana aceasta am putut sa aplic cat de cat machiaj, este mai greu la demachiere. De asemenea am reusit sa ma pensez, procedeu putin dureros pentru ca inca ma doare fruntea si o simt putin umflata. Saptamana viitoare am programare la salon sa ma vopsesc, sper sa rezist, sau macar sa mai ma vindec, nu?
Incep cu fotografii din ziua controlului, de marti, urmand cu altele la cateva zile distanta, nemaifacand poze zi de zi ca in prima saptamana.

Marti - 17 octombrie:

Marti - 24 octombrie: 

A doua saptamana

Pentru a doua saptamana incep tot cu ziua de marti, cand am mers la control pentru scoaterea atelei si a firelor. Atela o voi purta doar noaptea la culcare timp de 30 de zile, la sfatul medicului.
 Acum am scapat de medicamente, am putut sa mananc si lapte, din care se pot face destule preparate( gris cu lapte, fidea cu lapte). Abia asteptam sa mananc ceva nou, aveam un gust de medicamente si de piure de legume in ultimele zile. Am introdus treptat si sarea, dar cu precautie.
Au ramas de administrat picaturile si ritualul de spalat fosele nazale, care ajuta foarte mult pentru curatarea in profunzime a cailor respiratorii, tin minte ca acum au inceput sa pice primele reziduri, primele cheaguri de sange stranse acolo dupa oprirea hemoragiei.
Saptamana aceasta am profitat de cateva zile de soare de toamna si am facut cativa pasi si afara cu toate ca simteam fiecare pas, miscare in zona fetei. Acasa am reusit sa imi fac singura mancare, cu grija la obiectele mai grele, sora mea incepand si ea serviciul( va spuneam ca a renuntat la concediul ei ca sa stea cu mine si a fost de mare ajutor, singur nu veti reusi nici sa curatati un mar in primele zile).
Din punct de vedere al durerilor... s-au oprit "tragerile" din toate partile ale fetei, acum s-a dezumflat mandibula, deschid putin mai bine gura, ma dor urechile si obrajii pentru ca incep sa se dezumfle aproape total, zona osoasa a nasului mai este dureroasa, in sensul ca acum fara medicamente simt cum se vindeca, cum se strange sau zvacneste.
Peste o saptamana urmeaza controlul si uite asa mai trece o saptamana de recuperare.

Marti - 10 octombrie:

Joi - 12 octombrie: 

Sambata - 14 octombrie: 

Luni - 16 octombrie:  

Prima saptamana

In prima saptamana tot ce trebuie sa faci este sa urmezi sfaturile medicului, in legatura cu medicamentatia prescrisa. Mie mi s-au parut ca trec repede zilele din prima saptamana pentru iti ia ceva timp sa te ocupi de tine si mi-am programat medicamentele cu sora mea sa le iau la ore rezonabile( pentru ca aveam de luat doua pastile din 12 in 12 ore, am optat pentru unele sa le iau la ora 6 si altele la ora 12)  De exemplu trebuie sa te speli de 5-6 ori pe zi, cu serul fiziologic usor incalzit, trebuie sa te dai cu anumite picaturi de 3-4 ori pe zi si trebuie sa astepti 15 min sa se absoarba si cu alte picaturi de 3 ori pe zi, plus ca intre timp mai mananci ceva si uite asa vine seara.
Programul meu de zi cu zi a fost cam asa: ora 6 trezirea, aveam de luat o pastila, toaletarea nasului, un set de picaturi. Ma trezeam apoi la 8, mancam( atentie fara sare) un iaurt, imi luam celelalte pastile care trebuiau luate o data pe zi. Urma iar toaletarea, pastila de la ora 12, celelalte picaturi. Mancam apoi o banana, intre timp pregateam legumele pentru un piure pentru mai tarziu. Pe la ora 2 iar toaletare, iar picaturi. Apoi mancam, se face ora 6 pentru pastila, iar toaletare, picaturi. Mai mancam ceva( probabil o sa ziceti cat mancam... am ales sa mananc mese mai des pentru ca era vorba de cateva inghitituri, gen o banana la o masa, o supa la alta masa, pentru ca veti obosi mancand si va va fi foarte greu la inceput, abia o sa puteti inghiti si abia veti putea sa deschideti gura). Pe la ora 8 seara o alta toaletare, o alta incercare sa mananc, alte picaturi. Ora 12 noaptea cealalta pastila, ultima toaletare, picaturi si somn( daca poti).
Mie mi se pare dificil sa stai doar pe spate. In prima saptamana asa este de preferat. De dormit pe mai multe perne chiar nu am putut, am dormit doar pe o perna, pentru ca si la spital tot pe o perna am stat sau chiar deloc dupa operatie. In timpul zilei mai stateam pe mai multe perne, cu capul mai ridicat. In rest odihna, filme la greu si nopti cam nedormite, daca mai dormeam si ziua. Important e sa dormi cand vezi ca te-a prins oboseala, nu conteaza ca este zi sau noapte, atunci este cel mai bine.
In continuare postez cateva poze pe zile, nemaifiind nevoie de explicatii zic eu, pentru ca se observa din poze evolutia mea. Pot spune ca si dupa operatie, ca m-am prezentat surprinzator de bine, nefiind foarte umflata nici in zilele urmatoare si nici cu vanatai foarte vizibile la ochi( asta, spun eu, pentru ca am urmat regimul alimentar strict din prima saptamana: legume si fructe si nici macar cu lapte, pentru ca laptele are sarea lui naturala si in contact cu un medicament luat in prima saptamana duce la umflarea zonei operate).
Cat despre dureri, sunt dureri suportabile pentru ca te ajuta medicamentele, dar ai senzatii neplacute uneori, de genul simti ca esti trasa de ochi de exemplu atat in exterior cat si in interior( in momentele acelea imi lacrimau), simti fata foarte sensibila la orice atingere, capul la fel. Este destul de incomod la baie, la dus, mai ales spalatul parului, pentru ca este greu de la apa si astfel provoci putina presiune la nivelul capului, a fetei si simti peste tot.
Pentru dezumflare am folosit crema/ gelul de arnica aplicata pe toata fata unde nu aveam pansament. De asemenea din cand in cand imi puneam si felii de castravete rece de la frigider. Profitati de sfatul acesta pentru ca ajuta foarte mult :)

Miercuri - 4 octombrie:

Joi - 5 octombrie: 

Vineri - 6 octombrie: 

Sambata - 7 octombrie: 

Duminica - 8 octombrie: 

Luni - 9 octombrie: 

Marti - 10 octombrie: 

Ziua operatiei

Si iata-ma ajunsa la spital, pe data de 3 octombrie 2017, la ora 11, insotita de sora mea. Am asteptat-o pe dna doctor, care mi-a aratat salonul, au urmat apoi completarea unor fise de spitalizare si cateva momente de asteptare pana la ora operatiei, pentru ca doi dintre doctori au venit direct de la Bucuresti.
In timpul acesta o asistenta mi-a testat branula, functiona perfect. Apoi a urmat testul de alergii, de care va povesteam in postarile anterioare. O alta asistenta mi-a facut EKG-ul. Apoi a urmat timpul de asteptare a celorlalti doctori. Se facuse ora 13 si am fost anuntata ca abia peste doua ore voi intra in operatie. Asa ca i-am spus sorei mele ca poate sa mearga linistita acasa si ne vom vedea dupa operatie.
Intre timp am facut si rost de o patura si un cearsaf de la o alta asistenta, pentru ca pe pat exista doar o perna si incepuse sa se lase racoare sau incepuse emotiile. Dar nu au durat mult pentru ca m-a luat somnul pana am fost anuntata ca au sosit si domnii doctor.
Am stat de vorba si cu anestezistul sef, dupa care vine asistenta sa ma anunte ca totul este gata si m-a condus in sala de operatii. Tin minte ca era ora 15, 15:10, coincidenta sau nu, chiar ora nasterii mele.
Era pentru prima data cand intru intr-o sala de operatii, plina de personal medical( 7 sau 8 persoane erau in momentul acela in sala: doamna doctor, ceilalti doi doctori de la Bucuresti, anestezistul sef, asistenta cu anestezia, si inca doua, trei asistente).Dupa ce m-am asezat pe masa a venit orl-istul sa ma examineze, apoi celalat doctor cosmetician( fiind prima data cand ii vad), apoi doamna doctor, care, draguta cum o stiu, m-a tinut de mana sa ma imbarbateze putin. Atunci am realizat ca am ajuns in momentul in care va incepe operatia si incepusem putin sa tremur( probabil si de la frig fiind in bustul gol, totusi acoperita cu o panza). Starea aceasta nu a durat mult, l-am auzit pe anestezist spunand "sa-i dam drumul". Am simtit cateva furnicaturi pe gat si maxilare si apoi parca in secunda doi m-am si trezit. Tin minte ca atunci cand eram deja pe targa la iesirea din sala de operatii, am intrebat cand incepem :)) Eram putin somnoroasa, feerica, dar eu atunci imi reveneam din anestezie.
Chiar era o senzatie placuta, care nu a durat mult ca imi venise sa vomit si a stricat momentul. Am fost dupa apoi in salon, revenise senzatia placuta. Tin minte ca venise si doctorii sa vada cum ma simt, dar eu eram in lumea mea, stiu ca le zambeam, ma simteam bine dar in acelasi timp imi era si somn. Doar i-am auzit ca nu au cum sa vorbeasca cu mine si cel mai bine ar fi sa ma lase sa ma odihnesc. Cand m-am trezit, peste un sfert de ora ajunsese si sora mea, chiar la fix pentru ca incepusem sa am iar starile de voma, desi nu mancasem nimic de 15 ore. Se pare ca ingerasem sangele scurs din timpul operatiei si stomacul incerca sa il dea afara simtindu-l ca un corp strain, nu? (nu in fiecare zi beau sange ihhh). Senzatia asta a durat de la ora 19 de cand am iesit din operatie, pana la ora 2 noaptea si cam din jumatate in jumatate de ora vomam acel sange...
Nu am avut dureri dupa operatie, chiar ma simteam in regula in afara catorva secunde cat dura voma. Au avut grija asistentele sa imi faca perfuziile si tratamentul postoperator; mi s-a dat si o pastila sa pot dormi in acea seara. Dupa ora 2 starile de voma au disparut in sfarsit si am rugat-o pe sora mea sa mearga si ea acasa sa doarma si sa ne vedem a doua zi.
Nu stiu cat am dormit in seara aceea, mai mult am vegheat de frica sa nu ma lovesc poate si din pozitia de stat pe spate si cu mana legata la perfuzie. A venit dimineata, sosise si dna doctor care m-a vazut. Apoi au urmat iar asistentele cu alte perfuzii, altcineva cu foile de iesire din spital care trebuieu semnate, alta asistenta a venit sa imi scoata sonda( am uitat sa precizez ca m-am trezit ca imi pusese sonda in timpul operatiei, eu fiind inconstienta si mai bine ca au procedat asa pentru ca toaleta nu era in cea mai buna stare de functionare, ma intelegeti).
Se facuse si ora de externare, atunci m-am dat jos din pat si am ametit putin, ma simteam slabita. Am mai stat putin in pat, apoi am incercat sa fac cativa pasi sa imi revin, sa pot merge pana la masina sa merg acasa. Cam aceasta a fost intamplarea cu operatia, o sa pun si cateva poze sa vedeti cum aratam imediat dupa operatie, dar si a doua zi inainte sa plec acasa. Nu m-am umflat deloc atunci, nici echimoze nu am avut, chiar aratam surprinzator de bine, lucru pe care mi-l doream foarte mult.