In timpul acesta o asistenta mi-a testat branula, functiona perfect. Apoi a urmat testul de alergii, de care va povesteam in postarile anterioare. O alta asistenta mi-a facut EKG-ul. Apoi a urmat timpul de asteptare a celorlalti doctori. Se facuse ora 13 si am fost anuntata ca abia peste doua ore voi intra in operatie. Asa ca i-am spus sorei mele ca poate sa mearga linistita acasa si ne vom vedea dupa operatie.
Intre timp am facut si rost de o patura si un cearsaf de la o alta asistenta, pentru ca pe pat exista doar o perna si incepuse sa se lase racoare sau incepuse emotiile. Dar nu au durat mult pentru ca m-a luat somnul pana am fost anuntata ca au sosit si domnii doctor.
Am stat de vorba si cu anestezistul sef, dupa care vine asistenta sa ma anunte ca totul este gata si m-a condus in sala de operatii. Tin minte ca era ora 15, 15:10, coincidenta sau nu, chiar ora nasterii mele.
Era pentru prima data cand intru intr-o sala de operatii, plina de personal medical( 7 sau 8 persoane erau in momentul acela in sala: doamna doctor, ceilalti doi doctori de la Bucuresti, anestezistul sef, asistenta cu anestezia, si inca doua, trei asistente).Dupa ce m-am asezat pe masa a venit orl-istul sa ma examineze, apoi celalat doctor cosmetician( fiind prima data cand ii vad), apoi doamna doctor, care, draguta cum o stiu, m-a tinut de mana sa ma imbarbateze putin. Atunci am realizat ca am ajuns in momentul in care va incepe operatia si incepusem putin sa tremur( probabil si de la frig fiind in bustul gol, totusi acoperita cu o panza). Starea aceasta nu a durat mult, l-am auzit pe anestezist spunand "sa-i dam drumul". Am simtit cateva furnicaturi pe gat si maxilare si apoi parca in secunda doi m-am si trezit. Tin minte ca atunci cand eram deja pe targa la iesirea din sala de operatii, am intrebat cand incepem :)) Eram putin somnoroasa, feerica, dar eu atunci imi reveneam din anestezie.
Chiar era o senzatie placuta, care nu a durat mult ca imi venise sa vomit si a stricat momentul. Am fost dupa apoi in salon, revenise senzatia placuta. Tin minte ca venise si doctorii sa vada cum ma simt, dar eu eram in lumea mea, stiu ca le zambeam, ma simteam bine dar in acelasi timp imi era si somn. Doar i-am auzit ca nu au cum sa vorbeasca cu mine si cel mai bine ar fi sa ma lase sa ma odihnesc. Cand m-am trezit, peste un sfert de ora ajunsese si sora mea, chiar la fix pentru ca incepusem sa am iar starile de voma, desi nu mancasem nimic de 15 ore. Se pare ca ingerasem sangele scurs din timpul operatiei si stomacul incerca sa il dea afara simtindu-l ca un corp strain, nu? (nu in fiecare zi beau sange ihhh). Senzatia asta a durat de la ora 19 de cand am iesit din operatie, pana la ora 2 noaptea si cam din jumatate in jumatate de ora vomam acel sange...
Nu am avut dureri dupa operatie, chiar ma simteam in regula in afara catorva secunde cat dura voma. Au avut grija asistentele sa imi faca perfuziile si tratamentul postoperator; mi s-a dat si o pastila sa pot dormi in acea seara. Dupa ora 2 starile de voma au disparut in sfarsit si am rugat-o pe sora mea sa mearga si ea acasa sa doarma si sa ne vedem a doua zi.
Nu stiu cat am dormit in seara aceea, mai mult am vegheat de frica sa nu ma lovesc poate si din pozitia de stat pe spate si cu mana legata la perfuzie. A venit dimineata, sosise si dna doctor care m-a vazut. Apoi au urmat iar asistentele cu alte perfuzii, altcineva cu foile de iesire din spital care trebuieu semnate, alta asistenta a venit sa imi scoata sonda( am uitat sa precizez ca m-am trezit ca imi pusese sonda in timpul operatiei, eu fiind inconstienta si mai bine ca au procedat asa pentru ca toaleta nu era in cea mai buna stare de functionare, ma intelegeti).
Se facuse si ora de externare, atunci m-am dat jos din pat si am ametit putin, ma simteam slabita. Am mai stat putin in pat, apoi am incercat sa fac cativa pasi sa imi revin, sa pot merge pana la masina sa merg acasa. Cam aceasta a fost intamplarea cu operatia, o sa pun si cateva poze sa vedeti cum aratam imediat dupa operatie, dar si a doua zi inainte sa plec acasa. Nu m-am umflat deloc atunci, nici echimoze nu am avut, chiar aratam surprinzator de bine, lucru pe care mi-l doream foarte mult.
No comments:
Post a Comment